COVID-19 și lipsirea de libertate prin izolare

Dreptul la libertatea de circulației al cetățenilor este unul fundamental, reglementat atât la nivel național, prin Constituția României, cât și la nivel european, prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului. 

Potrivit art. 25 din Constituție „dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept.”

În plus, art. 5 al Convenției prevede că „Orice persoană are dreptul la libertate și siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri și potrivit căilor legale: 

e. Dacă este vorba de detenția legală a unei persoane susceptibile să transmită o boală contagioasă…”

În contextul răspândirii din ce în ce mai alertă a virusului SARS-CoV-2, se dezbate problema modalităților în care autoritățile trebuie să acționeze pentru a limita consecințele negative într-un mod cât mai eficient și încercând să interfereze cât mai puțin cu drepturile cetățenilor.

Prin Ordinul nr. 414/2020 privind instituirea măsurii de carantină pentru persoanele aflate în stare de urgență determinată de COVID-19, se stabilesc două tipuri de carantină: cea instituționalizată (în spații special amenajate) și autoizolarea la domiciliu. 

Diferența dintre cele două tipuri de carantină este următoarea: 

• Carantina instituționalizată se impune persoanelor întoarse din zonele cu transmitere comunitară extinsă a coronavirusului, fără să prezinte însă simptome. Carantina este desfășurată pe o perioada de 14 zile, în spații special amenajate, puse la dispoziție și verificate în prealabil de autoritatea locală, în colaborare cu Direcția de Sănătate Publică.
• Autoizolarea se impune persoanelor fără simptome, care au:
  • Călătorit în ultimele 14 zile în regiuni sau localități din zonele afectate de coronavirus, altele decât cele amintite mai sus;
  • Au intrat în contact direct cu persoanele cu simptome și care au călătorit în zone cu transmitere comunitară extinsă;
  • Au intrat în contact direct cu persoanele confirmate cu coronavirus;
  • Membrii de familie ai acestor persoane. 

Persoanelor din această categorie le este impusă autoizolarea la domiciliu timp de 14 zile, iar monitorizarea lor va fi efectuată de medicul de familie sau de Direcția de Sănătate Publica.

Având în vedere atingerea evidentă a dreptului la libertate, se pune problema proporționalității între aceasta și necesitatea luării unor măsuri atât de drastice. Criteriile care trebuie avute în vedere în acest sens sunt următoarele: 

• Nivelul de periculozitate al bolii pentru sănătatea și siguranța publică;
• Necesitatea luării măsurii, în sensul în care alte măsuri, mai puțin severe, au fost luate deja în considerare, iar concluzia a fost în sensul insuficienței lor pentru protejarea interesului public. Astfel, încălcarea dreptului devine un ultim resort în prevenirea transmiterii virusului, privarea de libertate neintervenind în mod nejustificat.

În contextul răspândirii tot mai alarmante a virusului, al riscurilor pe care le poate presupune contractarea și al efectelor negative deja produse până în acest moment, izolarea persoanelor ce prezintă risc mai pronunțat este o măsură justificată, binevenită și proporțională, raportat la dreptul fundamental pe care îl afectează. 

În scopul obținerii de alimente și alte lucruri necesare, oamenii aflați în carantină trebuie informați că, în cazul în care nu pot apela la cunoscuți pentru ajutor, ei pot solicita ajutorul Inspectoratului pentru Situații de Urgență (Pompieri). Aceștia, cu sprijinul organizațiilor neguvernamentale, se asigură că aceste produse sunt procurate și duse la oamenii aflați în nevoie. 

De o importanță majoră este și atenționarea cetățenilor aflați în carantină cu privire la riscurile la care se expun în momentul părăsirii locului în care se află. Cu toate că nu există pază specială pentru această categorie de persoane, se pot face sesizări către autorități în cazul nerespectării regimului, majoritatea celor ce atrag atenția fiind vecinii celor aflați în autoizolare la domiciliu. 

Conform HG nr. 857/2011, privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele din domeniul sănătății publice, în cazul nerespectării acestui regim, se pot aplica sancțiuni contravenționale de la 10.000 lei la 20.000 lei. Mai mult decât atât, nerespectarea regimului de carantină poate avea și implicații penale, limitele de pedeapsă ale infracțiunii de zădărnicirea combaterii bolilor fiind majorate de curând.

Delia Ioniță, avocat Iordăchescu & Asociații