Cum a influențat pandemia de SARS-CoV-2 legislația penală

Despre modificările aduse Codului penal prin O.U.G. nr. 28/2020 – Partea I

Daiana Avășan, avocat Iordăchescu & Asociații

La data de 20.03.2020, a intrat în vigoare Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 28/2020 (în continuare, „O.U.G. nr. 28/2020”). Aceasta a adus o serie de modificări Codului penal, din cauza răspândirii alarmante a SARS-CoV-2 la nivel național. În consecință, Guvernul României a intervenit pe de o parte prin majorarea pedepselor pentru infracțiunile deja existente, iar pe de altă parte prin incriminarea unor fapte noi sau a unor forme agravante a infracțiunilor deja existente.  

În esență, ordonanța de urgență modificat infracțiunile de fals în declarații (art. 326 Cod penal)și zădărnicirea combaterii bolilor (art. 352 Cod penal)șiaincriminat o nouă infracțiune, omisiunea declarării unor informații (art. 352¹ Cod penal).

În cele ce urmează, ne propunem să analizăm pe scurt modificările aduse de O.U.G. nr. 28/2020 și vom începe cu falsul în declarații (I). În postările viitoare vom continua cu zădărnicirea combaterii bolilor (II) și omisiunea declarării unor informații (III), iar în final vom discuta și despre oportunitatea și constituționalitatea acestor modificări (IV). 

I. Falsul în declarații (art. 326 Cod penal)

O.U.G. nr. 28/2020 a adus două modificări acestei infracțiuni, însă cea care interesează în contextul actual, constă în introducerea unui nou alineat: o formă agravată a falsului în declarații, sancționată mai sever. Acesta a fost introdus pe fondul pandemiei generate de SARS-CoV-2, din necesitatea de a descuraja și sancționa conduita iresponsabilă a persoanelor care au declarat necorespunzător în fața autorităților. 

Astfel, conform art. 326 alin. (2) Cod penal, constituie infracțiunea de fals în declarații și se pedepsește: declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea săvârșită pentru a ascunde existența unui risc privind infectarea cu o boală infectocontagioasă. După cum am menționat mai sus, aceasta reprezintă o formă agravată a infracțiunii, fiind sancționată mai sever: cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă. 

Pentru a putea fi reținută această infracțiune, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

• Persoana trebuie să dea o declarație în fața uneia din persoanele prevăzute la art. 175 Cod penal (în fața unui funcționar public) sau față de unitatea în cadrul căreia funcționarul public își desfășoară activitatea. În limbaj comun, prin „funcționar public” înțelegem reprezentantul autorităților statului. Printre funcționarii publici, se numără inclusiv personalul medical angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate;
• Declarația dată să nu corespundă adevărului. Aceasta poate fi scrisă sau orală, însă în cea din urmă situație trebuie consemnată în scris;
• Declarația să fie dată cu scopul de a ascunde existența unui risc privind infectarea cu o boală infectocontagioasă. Acest risc poate să privească fie persoana care declară în fața unui funcționar public, fie o altă persoană decât cea care declară. Este important de reținut faptul că nu contează dacă persoana care declară (sau persoana pentru care se declară) este sau nu infectată cu boala infectocontagioasă (actualmente, cu virusul SARS-CoV-2). Infracțiunea se săvârșește în momentul în care persoana „declară mincinos”, indiferent de alte aspecte. Spre exemplu, dacă X, venit din Italia, declară la punctul de trecere al frontierei faptul că s-a întors din Belgia, cu scopul de a evita punerea sa în autoizolare, va săvârși infracțiunea de fals în declarații chiar dacă nu este infectat cu virusul SARS-CoV-2.

Totodată, având în vedere modul de redactare al textului de lege – „declararea necorespunzătoare (…)” – apreciem că persoana nu va putea săvârși infracțiunea de fals în declarații prin omisiune (inacțiune). Spunem acest lucru întrucât „declararea” presupune o conduită activă, o acțiune din partea persoanei în cauză. Astfel, omisiunea de a declara cu scopul de a ascunde existența unui risc privind infectarea cu o boală infectocontagioasă nu constituie infracțiunea de fals în declarații. Spre exemplu: dacă o persoană, la punctul de trecere al frontierei, declară în mod real că s-a întors din Belgia, dar nu menționează că a interacționat cu o persoană infectată cu SARS-CoV-2, nu va răspunde pentru infracțiunea de fals în declarații. După cum vom analiza însă într-o postare viitoare, această persoană va putea fi sancționat penal pentru infracțiunea de omisiunea declarării unor informații (art. 352¹ Cod penal).

Cine poate răspunde penal pentru această infracțiune? Aplicarea în timp a legii penale și legea penală mai favorabilă

Ca urmare a modificărilor survenite, vom avea o succesiune de legi în timp: falsul în declarații „anterior O.U.G. nr. 28/2020” și falsul în declarații „ulterior O.U.G. nr. 28/2020”. În acest context, este esențial de precizat faptul că vor putea răspunde penal pentru infracțiunea de fals în declarații în noua formă, exclusiv persoanele care au săvârșit această faptă ulterior publicării ordonanței de urgență în Monitorul Oficial al României (20.03.2020). În concluzie, toate persoanele venite din „zone de risc” și care au declarat necorespunzător adevărului pentru a evita punerea lor în autoizolare anterior datei de 20.03.2020, vor putea fi sancționate penal doar în limitele prevăzute de vechea formă a infracțiunii: închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă.

Pentru o analiză juridică mai detaliată a acestor aspecte puteți accesa textul integral al articolului pe site-ul www.juridice.ro.