Implicațiile decretării stării de urgență în materie civilă
După mai bine de 20 de ani, România se află în situația de a decreta starea de urgență, astfel că în data de 16.03.2020, președintele României, Klaus Iohannis, a semnat Decretul nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României.
Conținutul acestui Decret prezidențial, emis în contextul pandemiei cauzate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 la nivelul a peste 150 de țări, face referire la o serie de restricții a drepturilor și libertăților cetățenilor români, unicul scop fiind limitarea răspândirii coronavirusului. În contextul actual, și în domeniul justiției, sunt stabilite o serie de măsuri imperative.
Suspendarea judecării cauzelor
Potrivit art. 42 din Decretul nr. 195/16.03.2020 pe durata stării de urgență, activitatea de judecată continuă în cauzele de urgență deosebită, restul cauzelor fiind suspendate de drept. În ceea ce privește catalogarea unor cauze ca fiind „de urgență deosebită”, anterior emiterii unui comunicat oficial de către Colegiul de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv de către colegiile de conducere ale Curților de Apel, avem ca reper Hotărârea nr. 257/17.03.2020 a Consiliului Superior al Magistraturii care cataloghează ca fiind cauze de o urgență deosebită următoarele:
- cauzele a căror suspendare ar fi de natură să cauzeze reclamantului o pagubă iminentă, însemnată și care nu s-ar putea repara ori a cărei reparare ar fi dificilă în viitor;
- cauzele generate de aplicarea măsurilor dispuse prevăzute de Decretul nr. 195/16.03.2020 al Președintelui României, inclusiv cele referitoare la procedura achizițiilor publice.
În plus, Consiliul Superior al Magistraturii stabilește că lista în discuție va putea fi actualizată de către colegiile de conducere ale curților de apel, după împrejurări, în cazul în care intervin situații neprevăzute, aceștia urmând a avea în vedere și cauzele care se judecă fără citarea părților. Imprevizibilul creat de această dispoziție a CSM constă în aceea că se acordă o libertate sporită colegiilor de conducere ale instanțelor în a stabili dacă o cauză este urgentă sau nu, aspect care se îndepărtează de dispozițiile imperative ale Decretului nr. 195/16.03.2020.
Totodată, prin Decretul prezidențial s-a stabilit că: pe durata stării de urgență, pentru judecarea proceselor „de o urgență deosebită”, instanțele judecătorești, ținând seama de împrejurări, pot fixa termene scurte, inclusiv de la o zi la alta sau chiar în aceeași zi. Mai mult, când este posibil, instanțele judecătorești dispun măsurile necesare pentru desfășurarea ședinței de judecată prin videoconferință și procedează la comunicarea actelor de procedură prin telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia.
Amânarea judecării acestor cauze poate fi dispusă la cerere, în situația în care partea interesată se află în izolare la domiciliu, în carantină sau spitalizată în contextul pandemiei de COVID-19.
În plus, activitatea de executare silită continuă numai în cazurile în care este posibilă respectarea regulilor de disciplină sanitară stabilite prin hotărârile Comitetului Național privind Situațiile Speciale de Urgență, în scopul ocrotirii drepturilor la viață și la integritate fizică ale participanților la executarea silită.
Suspendarea termenelor de prescripție și de decădere în cauzele civile
Potrivit art. 41 din Anexa nr. 1 a Decretului prezidențial nr. 195/16.03.2020, prescripțiile și termenele de decădere de orice fel, nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite, de 30 de zile.
Suspendarea prevăzută de Decret este o măsură specială cu aplicabilitate imediată prin raportare la prevederile art. 2532 pct. 9 teza a II – a din Codul Civil care stabilesc că o cauză de forță majoră are valența de a suspenda cursul prescripției este necesar a surveni în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripție pentru a-și produce efectul specific.
Întreruperea termenelor de exercitare a căilor de atac în cauzele civile
Potrivit art. 42 alin. (7) din Anexa nr. 1 a Decretului prezidențial nr. 195/16.03.2020, termenele de exercitare a căilor de atac în cauzele civile care nu intră în categoria celor de o urgență deosebită, aflate în curs la data instituirii prezentei stări de urgență, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeași durată, de la data încetării stării de urgență.
De asemenea, în aceste cauze, dacă au fost declarate căi de atac (atât căile ordinare de atac, cât și cele extraordinare), până la data emiterii decretului, dosarele se înaintează instanței competente doar după încetarea stării de urgență.
Andreea Plăian, Avocat Iordăchescu & Asociații